Pomi, flori si legume laolalta

In ultimii ani mi-am schimbat de cateva ori ideile despre gradina ideala, dand zdravan cu capul de pragul de sus al realitatii din teren. Cum luarea deciziilor nu-i punctul meu forte, m-am sucit si m-am rasucit apucand-o pan' la urma pe calea prudenta, a pasilor marunti.

Concret, mi-am propus asa: sa nu-mi omor ce am deja in gradina, sa inmultesc ce se poate, sa adun si sa aclimatizez ce gasesc si sa retin ce se intretine usor. Dintotdeauna mi-au placut gradinile rustice, in care florile, plantele aromatice si legumele vietuiesc ferice alaturi de pomi. Asta nu-i chiar usor realizabil fiindca orice pom impune o zona libera in jurul sau, datorita radacinilor, plus ca tratamentele aplicate lui pot sa nu fie potrivite si pentru plantele din jur.

Amestecul livada-gradina de legume aduce a slalom cu straturile printre pomi, slalom din ce in ce mai complicat daca-ti propui si rotirea culturilor. In consecinta, mereu mut si schimb configuratia plantelor, mai ales ca pomii tineri cresc si revendica mai mult spatiu, iar tufele de flori se extind si ele. Mie imi place alternanta neasteptata a tufelor bogate de crini de-o zi, cu dalii, trandafiri, stanjenei sau craite, alaturi de legumele urcand semete pe araci si de straturile inaltate ale aromaticelor. Se pare ca trandafirilor chiar le prieste sa aiba ca vecini ceapa, usturoiul sau levantica, usturoiul fiind un paznic bun si pentru capsuni, salata, telina sau rosii. Rosiile la randul lor sunt prietene cu fasolea, cu porumbul si busuiocul, in schimb usturoiul si fasolea "se cearta". Craitele, galbenelele si condurasii sunt bineveniti in gradina de legume ca si hreanul, menta, cimbrul, pelinul sau urzicile.

Intre timp m-am resemnat ca in gradina nimic nu-i definitiv, si a face pace intre vecinii-plante e o munca continua de ordonare, improspatare sau limitare a celor prea vivace cu tendinte invadatoare. Ca se intind singure zmeura sau capsunile, sau usturoiul e bine, dar o fac si primulele si caprifoiul si crinii de-o zi si caldarusele sau zorelele. Si tot am o strangere de inima cand trebuie sa scot un intrus de-acolo de unde a rasarit din intamplare.

Start la gradinarit... dar cum?

Cum incepem o gradina? Cu multe plicuri de seminte cumparate de la standurile colorate din supermarket, e imposibil sa le rezisti si o mare de visuri marete tesute intr-un puzzle de imagini din toate gradinile admirate vreodata.

In primul meu an am semanat o puzderie, afara, direct in gradina, apoi am uitat ce si pe unde am pus si m-am trezit cocolosind cu drag niste biete balarii dupa ce "plivisem" cu spor exact florile! De atunci pun intai in pahare de cultura, ghivece, adevarate sau improvizate, pahare de smantana sau iaurt, casolete de inghetata si neaparat le seman rar. Asta dupa ce am experimentat migala de a descalci mladitele fragile cu radacini imbarligate.

Plicurile de seminte se pot tine inainte de plantare cateva ore la frigider si pot fi umezite in lapte inainte de semanat, asta se pare ca le-ar fortifica. Pamantul de semanat poate fi din cel cumparat sau in amestec cu cel de gradina. Il puteti steriliza in prealabil, intr-un vas metalic la cuptor sau oparindu-l cu apa clocotita si dupa racire il distribuiti in recipientele pregatite cu ceva pietricele sau cioburi ceramice pe fund pentru drenaj. Asezati vasele cu rasaduri in locuri luminoase, ferite de curent, umezeala sau caldura excesiva si inarmati-va cu rabdare. Se uda dimineata si fara exces de zel, umezeala prea multa favorizeaza bolile si poate duce la putrezirea radacinilor.

Bucuria primelor varfuri de plantute rasarite e unica, nu stiu gradinar amator sa nu fi tresarit vazandu-si prima victorie! Cand ajung sa se inalte cat sa aiba 4-5 frunze adevarate si o tulpinita dreapta si viguroasa, se pot planta afara. Locul destinat este ales in functie de cerintele plantei si trebuie pregatit din timp, curatat, afanat, fertilizat si udat. La alegerea locului de plantare trebuie atentie mare la vecini, nu la ai nostri :), ci la ai plantelor si asta nu doar pentru estetica! Exista specii ce nu se suporta intre ele, in timp ce altele se impaca de minune favorizandu-si reciproc dezvoltarea.
Promit sa revin!

Tura de bloguri si apoi... de curatenie!

Dimineata am dat o tura, topaind din blog in blog. M-am delectat cu cel al Marei, , imi place de mor!
Am admirat-o apoi pe aceasta doamna din America pentru planificarea si organizarea casei ei in continua transformare. Ba livingul , ba subsolul, ba camara, mereu renoveaza, ordoneaza, compartimenteaza si redecoreaza. Nu-si pierde inspiratia, nici determinarea , pozeaza si posteaza. Pe etape, frumos, face, arata, explica. Tot am sperat ca ceva din perseverenta si grija ei pentru detalii se vor lipi si de mine. N-am simtit vreo contaminare, inca, zic cu regret. Si apoi, cumva la polul opus o vad pe incantatoarea visatoare Irene, inchipuind in minte o "casa gigantica". Citesc postarea si zic, in afara de broaste si smochini, corespunde, apoi, ma rog, nu-i "gigantica" a mea, numa mi se pare asa de cate ori trebuie sa fac curatenie. Mare tot e, pot sa consacru o zi intreaga acestei activitati si tot nu termin, raman locuri rezolvate temporar "de ochii soacrei". Si nu c-as fi vreo habotnica cu asta, dimpotriva. Acele locuri se razbuna repejor, acolo precis se ascunde ceva ce ne va fi strict necesar fix a doua zi. In casa cu curte visata de Irene, ordinea nu-i un atu, asa ca ma relaxez pe gandul asta si plec resemnata la treaba :).
Ma incurajez ca intr-o zi o sa am atatea rafturi incat sa bag acolo tot ce-mi sta in cale si atunci va fi mai usor la curatenie. In acea zi insa imi vor trebui probabil si o gramada de etichete si o harta ca sa si gasesc ce caut!

Martisor... si tot cu febra!

De dimineata am fost sa iau rezultatele la analize, hemoleucograma si aslo la ambii copii. Dubios de bune dupa atatea raceli. Daca le-au "pus din burta", daca nu le-au lucrat pe bune?! Chipurile laborator serios, dar cum ratacisem trimiterea de la doctor si oricum le-am platit, poate ca... eee, paranoia de mama incerc sa ma linistesc!
Acasa cu Ini:
-Te mai doare gatul?
-Nuuuu... capul, rau!
-Iar ai arzi, hai sa punem termometrul!
Bombane, ca nu l-am pus bine, ca a alunecat.
-Pai tu de ce nu-l pui acolo cum trebuie, ca simti mai bine...
-Nu e treaba mea! Mi-e foaame, raaau, dar mi-e si greata rau!
A sunat-o insa pe colega de banca sa-i preia marisoarele si a avut grija si s-o sune dupa ore sa afle cate a primit si de la cine.
Cu fecioru' alt film:
-Ai dat, le-au placut?
-Daa, sigur, au si pus in piept alea cu inimioare mai ales!
-Si la doamne, ai dat?
-Daa, sigur, ti-am spus!
-La toate?
-Da, da, dar cred ca mi-ai dat in plus ca mai am ceva... parca!?
Nu mai zic nimic, le numarasem acasa de trei ori, n-avea niciunul in plus. Oare carei doamne "a uitat" sa-i dea, sau mai exact de la ce ora o fi chiulit?
Ma duc sa caut in ghiozdan sa vad daca i-a ramas doar unul, sau...