Gradina toamna

Primele rosii

Prin gradina

Rosii inca verzi

Pentru Elisa

Am pus rosii in solar si afara, destul de tarziu insa. Au inflorit, au inceput sa rodeasca, tin pumnii stransi sa nu se imbolnaveasca!

Din categoria "stiati ca"...

De cand ma joc de-a gradinaritul am si subiect de discutie cu vecinii, pe care-i descos fara jena, doar doar oi fura ceva meserie din aia veche si adevarata. Si asa am aflat niste lucruri, a caror utilitate o voi aprecia la justa valoare, dupa ce le voi aplica.
- De exemplu, am aflat ca unii dintre ei lasa rosiile "necopilite" mai mult decat se obisnuieste, pentru a folosi "copilii" aceia lungi la obtinerea mai rapida a unor noi rasaduri, la a doua recolta. Pentru cine n-a aflat inca, atunci cand zic de "copili", ma refer la ramificatiile plantei, la lastarii ce tind sa apara la subsuoara fiecarei frunze si pe care in mod normal, cultivatorii ii suprima ca sa canalizeze energia mai mult catre roade.
- Alt truc aflat se refera la stimularea lastarilor pe care vrem sa-i "prindem". O vecina de-a mea face o mica crestatura in coada plantutei, de obicei la trandafirii primiti ca buchet si baga inauntru un bob de grau, muiat un pic inainte, deci gata de incoltire. Pune apoi lastarul in pamant, cu un pet taiat in cap si il lasa un an, nederanjat, udandu-l periodic. Inca n-am incercat, am inmultit pana acum trandafiri doar divizandand tufa cu radacina cu tot, sau folosind lastari taiati din tufa mama, dupa scuturarea florilor, prin august. Vecina mea zice ca ea aprins asa un trandafir primit de 1 Martie trecut. Iar eu as zice ca merita incercat ...
-Al treilea truc e aflat de la o vecina care are vaca. Inainte de a pune seminte de legume in pamant, ea le inmoaie in lapte. Oare de ce? Pe-aici nu are rost sa intreb ca raspunsul e acelasi "c-asa am pomenit"..

Si daca cineva se mira cat de avansat e sezonul de gradinarit la mine, tin sa mentionez ca fotografiile folosite la ilustrarea postarii dateaza de anul trecut...

Intoarcerea acasa...

Mi-e tare rusine ca m-am facut atata asteptata, n-a fost nimic intentionat, planificat, va asigur, ci doar o "gaura temporala" in care am cazut...
Aici si-ar gasi locul doua emoticoane, unul cu bujori in obrajori si altul cu zambetul acela larg, ca in reclamele de pasta de dinti!
Gradina m-a asteptat si ea saraca, tot ca Penelopa pe Ulise, cum bine zicea Elisa, si am ceva de recuperat la capitolul asta! (se repeta emoticoanele de mai sus)...
Pun astazi repede niste poze cu rasadurile si altele cu desenele unei mici artiste harnice, (muuult mai harnica decat mamica ei)!
Din pacate deseneaza mult pe planseta aceea unde toate se sterg si mai putin pe hartie, asa ca urmele temporale ale acestei etape sunt in mare parte pastrate, doar in lumea virtuala.

Sa revenim la ... rosiile noastre

Rasadurile mele cresc, doar ce alta treaba au! Le-am pus insa, ceva mai tarziu decat anuntasem. A durat ceva pana am gasit semintele, asa ordonata, cum sunt! N-am folosit pamant cumparat, ci am pus din cel obisnuit din gradina. Aici insa sunt mandra de ideea mea! Citisem mai demult ca poti dezinfecta pamantul de gradina, incalzindu-l puternic intr-o tava pusa la cuptor. Eu in schimb, l-am oparit cu apa clocotita, in vreo trei randuri, inainte de plantare... N-am mai sacrificat tava si nici ideea de a baga pamant in cuptor nu-mi suradea.

Inceput de an

Ma gandesc la gradina de anul trecut si la cat de multe ar fi de facut acum

S-o iau de la capat cu semintele, cu rasadnitele improvizate in casolete insiruite la ferestre... De-o saptamana imi tot spun " maine dimineata, sigur plantez"... de fapt insamantez, daca mai gasesc semintele, daca n-am ratacit pliculetele, atent indoite cu colturile notate. Ordine in dezordine! Asta-i farmecul la gradinaritul in stilul meu! Rasare, nu rasare, ce rasare?
Si totusi, pe langa plicurile de supermarket am salvat si seminte de rosii adevarate, cumparate din piata, alese dintre cele mai mari si mai dulci, cu miezul spalat in strecuratoare, uscate apoi pe servetel... Cred ca o sa tai servetelul bucatele si plantez cu tot cu el.

Cum ar trebui facute lucrurile astea profesionist, e greu de spus si chiar nu stiu de ce ma preocupa pe mine "profesionalismul", cand doar instinctul mi-a zis ca se apropie momentul, ca trebuie sa iau startul, pentru ca la o asa caricatura de iarna, zgarcita si uscata, trebuie folosite ploile primaverii cat mai mult.

Ambitie, fantezie? Nostalgie dupa gustul rosilor mari, dulci, zemoase si calde de soare din care muscam in gradina bunicului...

Gradina e aceeasi, doar un pic mai mica, bunicul nu mai e, poate anul asta reusesc ceva cu rosiile.