Du-te, iarna!

Ninge iar...

Daca si copiii zic ca nu mai vor zapada, chiar ca-i prea multa! "Nu mai vreau la sanius, nu mai vreau cazemata, vreau sa fie VARA!" Asta-i fiica-mea. Si eu tot ca ea zic, hai nu direct vara, macar asa o primavara ca in decembrie cand chiar credeam ca scapam fara iarna grea... Dar ninge-ntruna si-ntre ninsori e ger de nu apuca sa se topeasca. Burlanele stau cocosate de gheata, casa are cusma groasa si-nghetata desi centrala vajaie-ntruna, turturii stau ca niste fildesi ascutiti pe la colturi. Mergem pas-pas pe langa casa, mai sa frecam zidurile cautand pe unde nu aluneca. Si tot aluneca. Sub puful nou pus e ghetus sticlos si tare si cu sare nu dam ca sa nu plangem la vara cand or trebui refacute trotuarele. Program de partie, de trei ori pe zi, program de reparat spinarea-numa noaptea... Si ninge-ntruna!

Intre timpuri

Sfarsitul de an se apropie si timpul e inca nehotarat. Parca n-ar fi nici iarna, nici toamna, ba firele de iarba inca verde, rasarite din frunzele vestede te duc cu gandul la primavara. Cam asta vad eu pe fereastra:

Flori de iarna

Sfarsit de iarna...

Ierburi inghetate

Ramuris

Niste gaste si-un curcan...

Se mai intoarce iarna?

Credeti ca se mai intoarce iarna? Asa, ca o ultima privire inapoi? Precum in povestea babei Dochia? Sau anul asta, a biruit-o incalzirea globala, atat de tare incat nu ne-a adus nici macar umbra zapezilor de alta data...
(Ca sa ilustrez postarea asta am apelat la arhiva din 2007)

Inceput de an

Ma gandesc la gradina de anul trecut si la cat de multe ar fi de facut acum

S-o iau de la capat cu semintele, cu rasadnitele improvizate in casolete insiruite la ferestre... De-o saptamana imi tot spun " maine dimineata, sigur plantez"... de fapt insamantez, daca mai gasesc semintele, daca n-am ratacit pliculetele, atent indoite cu colturile notate. Ordine in dezordine! Asta-i farmecul la gradinaritul in stilul meu! Rasare, nu rasare, ce rasare?
Si totusi, pe langa plicurile de supermarket am salvat si seminte de rosii adevarate, cumparate din piata, alese dintre cele mai mari si mai dulci, cu miezul spalat in strecuratoare, uscate apoi pe servetel... Cred ca o sa tai servetelul bucatele si plantez cu tot cu el.

Cum ar trebui facute lucrurile astea profesionist, e greu de spus si chiar nu stiu de ce ma preocupa pe mine "profesionalismul", cand doar instinctul mi-a zis ca se apropie momentul, ca trebuie sa iau startul, pentru ca la o asa caricatura de iarna, zgarcita si uscata, trebuie folosite ploile primaverii cat mai mult.

Ambitie, fantezie? Nostalgie dupa gustul rosilor mari, dulci, zemoase si calde de soare din care muscam in gradina bunicului...

Gradina e aceeasi, doar un pic mai mica, bunicul nu mai e, poate anul asta reusesc ceva cu rosiile.