vineri, 27 februarie 2009

Despre gradinarii incepatori





Nevoia de a sadi...De unde vine oare? Imi amintesc zambind de al meu sot ce punea cu ani in urma si neclintita perseverenta, seminte de ardei iuti in ghivecele de pe balcon... Uneori ieseau plantutele, de multe ori insa stradania lui era fara urmari. Nu se tulbura de fel si o lua de la capat de parca ritualul singur i-ar fi fost suficient, o placere completa, independenta si neconditionata de rezultate!
An dupa an, cumparam din piata ardei iuti, uneori aveam si unul doi in ghivece, cu fructe putine si mici si al meu sot planta intr-una de zor, ba mai pastra si semintele pentru recolta viitoare!
Acum stam la curte, plantam amandoi, de toate, mai mult dupa ureche si multi nu pricep ce ne impinge la asta...

marți, 24 februarie 2009

Sa revenim la ... rosiile noastre



Rasadurile mele cresc, doar ce alta treaba au! Le-am pus insa, ceva mai tarziu decat anuntasem. A durat ceva pana am gasit semintele, asa ordonata, cum sunt! N-am folosit pamant cumparat, ci am pus din cel obisnuit din gradina. Aici insa sunt mandra de ideea mea! Citisem mai demult ca poti dezinfecta pamantul de gradina, incalzindu-l puternic intr-o tava pusa la cuptor. Eu in schimb, l-am oparit cu apa clocotita, in vreo trei randuri, inainte de plantare... N-am mai sacrificat tava si nici ideea de a baga pamant in cuptor nu-mi suradea.

luni, 23 februarie 2009

Flagrant delict!!!



Mama mata nu se lasa de vechile obiceiuri! Azi am surprins-o in plin exercitiu acrobatic in ciresul vecinei la vanatoare de gugustiuci. N-a avut succes, gugustiucii s-au mutat rapid pe o craca indepartata.
Asta nu inseamna insa, ca v-a renunta, va incerca probabil o noua lovitura la noapte, sau maine dis-de-dimineata...Of! Nu mai vreau sa gasesc pene si urme de macel prin curte...

Portret de familie


Cam asa ne-a vazut, fetita noastra ...

sâmbătă, 21 februarie 2009

Azalee





Am primit o azalee si m-am temut ca n-am sa stiu s-o ingrijesc.
Am cautat sfaturi pe net si m-am speriat si mai tare....s-o uzi , dar nu prea mult ca putrezeste, apa sa fie neaparat dedurizata, sa nu stea in curent, sa nu-i schimbi locul, sa nu-i fie prea cald, pamantul trebuie sa fie special pentru rododendroni... belea mare!
Bun! Si ce-am facut? Am gasit un loc mai racoros in casa , langa o fereastra ce da spre vest. Am inceput sa o udam cu zgarcenie cu apa fiarta si racita, turnata in farfurioara. La inceput am udat-o mai putin si suferea vizibil! I-am dat un pic mai multa apa si s-a trezit la viata! Azaleea nu e deloc pretentioasa! Vad ce-o mai fi cand o trebui sa-i schimb ghiveciul...

joi, 19 februarie 2009

Hora zanelor



...parole, parole, parole

Nu lasati mamele singure pe net! Chiar cand se jura ca nu merg decat pana la forumul din colt sau dau o raita pe dupa bloguri, trebuie urmarite pas cu pas. Altfel, s-ar putea sa o ia razna si sa le fure peisajul… si duse sunt!

Tot topaind dupa fluturi prin poienita electronica ajung la taraba cu minuni si acolo, cu un ochi pe mess si unul pe forum, se zapacesc si se incurca in parole, furate de peisaj. Apoi se trezesc ca se intorc acasa, speriate de moarte si cu sacosa plina de virusi si cu parola de la blog oferita pe tava, la ultimul stand unde au cascat gura!!! Si-atunci sa te tii alarma si iures, mobilizarea gardienilor updatati sau nu, chemati sa caute prin cotloane, inamicii! Urmeaza curatenia si dezinfectia generala, masuri antiepidemice si bineinteles, mustruluirea vinovatei care recunoaste singura ca e "varza"… Se purcede apoi la schimbarea parolelor si recuperarea datelor aruncate pe fereastra in timpul curateniei.

Acum, o mama fripta e o mama paranoica, altfel n-ar mai fi mama si de aceasta data va alege cu siguranta cele mai lungi si mai alambicate parole. Parole compuse din cuvinte ce au legatura atat cu ultima vopsea de par cumparata, cat si cu reteta de carnati a vecinei, si unite desigur prin ghilimele si incununate de stelute, pana la maximul admis de program. Parolele sunt acum beton, pur si simplu impenetrabile! Dar cine oare poate garanta ca plecata iar, hai -hui pe net, mama in cauza nu le va face cadou ca ultima oara, sau pur si simplu, le va pierde pe drum, adica … le va uita?

duminică, 15 februarie 2009

Pate de ficat de casa

Azi am facut prima oara, ca sa reduc la minim consumul de mezeluri din casa si sa nu mor de nervi doar citind ce contine pateul din conserva. Am fiert ficateii de pui(o casoleta intreaga) si un piept de pui, i-am blenduit pe toti intr-un bol impreuna cu un pachet de unt, am dres gustul cu sare, piper si nucsoara. Delicios!

sâmbătă, 14 februarie 2009

Vedeta pentru o zi




Gazduiesti o floare, pentru o vreme.
Nu-i stii rostul, mai cad unele frunze, altele se ingalbenesc, te temi de ce-o sa zica cel ce ti-a lasat-o.
Si-apoi, intr-o dimineata infloreste surprinzator, semn ca n-ai reusit s-o superi atat de tare cum credeai si atunci sigur ca esti fericit si mandru ca a ales sa infloreasca in la tine si nu acasa la ea!

miercuri, 11 februarie 2009

La tara, la noi in oras







Viata la tara ar fi un paradis pentru unii, un cosmar pentru altii, in functie de ce inteles da fiecare cuvantului confort. In sens larg, conceptul "viata sanatoasa" poate insemna orice, de la o izolare de tip Amish, la un pionierat consecvent eco, la tara sau intr-o suburbie, o viata citadina ce include mersul la sala, hrana bio de la magazin si cat mai multe iesiri in natura...
Eu traiesc intr-un loc unde prezentul conflueaza bizar cu imagini desprinse parca din alt timp. Norocul meu, zic eu! Venirea deplina a primaverii se anunta aici an de an cu iesirea turmelor de capre la islaz, urmate ceva mai tarziu de cirezile de vaci impodobite cu "cercei" galbeni la urechi...
Trec, pasind tacticoase pe asfalt, asteptate respectuos de soferi pe strada, ocolite temator de copiii mai micuti, cand urca pe trotuare, si urca adesea... Marcheaza un reper important al zilei, anumite treburi planificandu-se "inainte sau dupa ce trec vacile". Sirena unei uzine nu prea indepartate suna "de sapte" dimineata si Joiana, Martana sau Printesa, mugesc si ele vesele cam tot pe-atunci, slalomand printre copiii porniti spre scoala.
Pana sa avem in curte turma de pisici, cele mai accesibile vietati bune de mangaiat erau capritele in drum spre pasune. Seara de seara, la semnalul "vin caprele" o fetita impatimita de natura smulgea in viteza smocuri de iarba si iesea iute pe poarta sa prinda o caprita "la mangaiat"...

luni, 9 februarie 2009

Un pic de la fiecare si umplem marea...

http://www.alexandraudriste.ro/

Se mai intoarce iarna?




Credeti ca se mai intoarce iarna? Asa, ca o ultima privire inapoi? Precum in povestea babei Dochia? Sau anul asta, a biruit-o incalzirea globala, atat de tare incat nu ne-a adus nici macar umbra zapezilor de alta data...
(Ca sa ilustrez postarea asta am apelat la arhiva din 2007)

sâmbătă, 7 februarie 2009

La vanatoare




Pisicile mele vaneaza... pasarele!
Si daca pe mate tot mai sper sa le reconciliez candva cu dulaii, pe bietele zburatoare n-am cum sa le apar, nicicum.
Legea junglei au invatat-o pisoii inca de mici!

joi, 5 februarie 2009

Probe





Bujorii batrani




Eu ii stiu dintotdeauna in curte. Daca nu-s de varsta mea, atunci sunt doar putin mai mici, mai tineri un pic decat amintirile mele...
Nu-i ingrijim in niciun fel si ei ne incanta cuminti in fiecare primavara. Daca s-or fi chinuit bunicii cu ei in primul an in care i-au pus, n-am de unde stii...

Se deschid cam pe la jumatatea lui mai, plesnesc parca de sanatate, ne bucura cu parfumul lor delicat. Un singur defect au: mereu sunt plini de furnici! In felul asta scapa de taiat, (cine si-ar dori furnici in vaza?) si raman pe locul lor in tihna, pana la prima ploaie rea.
Atunci le scurtam florile ciufulite si-i legam sa nu se prabuseasca sub greutatea globurilor aromate.

Si ma intreb acum : oare cati ani traiesc bujorii?

Brazii
















Eu am doi in curte... doi brazi. Pe vremuri au fost trei, trei nepoate, trei braduti la poarta, mandria bunicului! Nepoatele s-au facut mari, brazii la fel.
Fetele au plecat iar brazii au crescut pana au ajuns cu cracile in firele electrice. Doi au fost taiati, unul a scapat. Fusese cel mai mic, crescuse la umbra, se luptase pentru lumina cu un mar batran. Pana la urma avut noroc, i s-au tuns doar cracile rebele si el a avut drum liber... in sus!
Apoi in curte a mai aparut un bradut, mic, pui, plantat si el tot la umbra unui mar batran. Trebuie sa sa taiem marul, ba nu-l taiem ca iar a rodit...atunci sa mutam bradutul!
Nu s-a decis locul mutarii, asa ca deocamdata i se incetineste doar avantul spre cer, i "se taie motul in fiecare primavara"! Cand inmugureste, e o adevarata incantare... Ma bate gandul sa-i iau din muguri anul asta, sa fac... sirop! S-o supara? Ca la fratele lui mai mare nu mai ajung cu nicio scara.

Sirop din muguri de brad

Reteta nr.1
Mugurii de brad proaspat culesi se spala, se curata de codite si se zdrobesc pe o planseta de lemn, cu ajutorul unui tocator. Într-un borcan mare de sticla se pune un strat gros de un deget de miere, apoi se adauga un strat subtire de ace de brad dupa care un nou strat de miere. În final, deasupra ultimului strat de ace de brad, se pune un strat mai gros, de doua-trei degete de miere, si se inchide borcanul ermetic. Se lasa acest amestec la macerat, în camara, de la doua la patru saptamâni, când se scoate si se filtreaza totul.

Reteta nr.2
Mugurii curatati de codite, se spala cu apa rece. Se pune intr-o oala un kilogram de muguri si se adauga doi litri de apa. Se fierb o ora, pâna când se înmoaie bine. Se ia de pe foc oala si se lasa sa stea acoperita la rece 48 de ore iar daca este cald, numai 24 ore, ca sa se extraga cât mai bine din muguri sarurile minerale si uleiurile aromatice. Sucul se strecoara rece, prin tifon dublu, asezat pe strecuratoare, presând bine mugurii. Se cântareste preparatul si la fiecare litru de suc se adauga câte un kilogram si jumatate de zahar. Se fierbe pâna capata consistenta mierii. Se toarna în sticle,se sigileaza si se pastreaza la rece.

Reteta nr.3
Se zdrobesc 100g muguri de pin, peste care se toarna 100g de alcool de 60 de grade. Se lasa la macerat intr-un vas acoperit timp de 12 ore, agitâ nd din când in cand. Se toarna apoi o jumatate de litru de apa clocotita, iar dupa sase ore se strecoara printr-o pânza deasa. Se adauga 640 de grame de zahar si se dizolva la cald pe baia de apa. Se adauga apa fiarta pana la 1kg si se trage apoi la sticle. Copiii pot lua maxim trei lingurite pe zi iar adultii, trei linguri.

luni, 2 februarie 2009

Prieteni in gradina



Cumparatul semintelor m-a entuziasmat de fiecare data. Cu toate astea, distanta de la fotografia de pe plic la rezultatul din gradina a fost uneori descurajant de mare. Cat un zero de mare cateodata, si atunci m-am jurat ca ma las de tot.
Am vrut lampioane chinezesti, plantute din acelea cu globulete portocalii, gingase ca din hartie. La mine, n-au iesit, dar le-am vazut in multe, multe curti. Nu dau vina doar pe seminte, s-a-ntamplat sa seman alteori ceva, sa rasara, sa ma bucur de asta si apoi, alt gradinar zelos din famile, sa le pliveasca crezand ca-s buruieni...

Am avut insa si surprize placute. Am cumparat intr-o doara pliculete de floricele modeste , cele mai ieftine din raft si s-au dovedit a fi nu doar frumoase, nepretentioase , dar si rezistente si foarte harnice!
Inul decorativ e o astfel de floare.
O tufa ce ramane verde pana toamana tarziu si te bucura din nou primavara devreme, iesind din zapada cu frunzulitele ei mici si subtiri ca acele. Face o puzderie de flori mai delicate ca petalele fluturilor, avand culoarea celui mai senin cer de vara!
Se inmulteste singura si separand tufele se transplanteaza usor. E un succes asigurat pentru o gradina aflata la inceput! Si nici nu e o floare des intalnita!