S-o iau de la capat cu semintele, cu rasadnitele improvizate in casolete insiruite la ferestre... De-o saptamana imi tot spun " maine dimineata, sigur plantez"... de fapt insamantez, daca mai gasesc semintele, daca n-am ratacit pliculetele, atent indoite cu colturile notate. Ordine in dezordine! Asta-i farmecul la gradinaritul in stilul meu! Rasare, nu rasare, ce rasare?
Si totusi, pe langa plicurile de supermarket am salvat si seminte de rosii adevarate, cumparate din piata, alese dintre cele mai mari si mai dulci, cu miezul spalat in strecuratoare, uscate apoi pe servetel... Cred ca o sa tai servetelul bucatele si plantez cu tot cu el.
Cum ar trebui facute lucrurile astea profesionist, e greu de spus si chiar nu stiu de ce ma preocupa pe mine "profesionalismul", cand doar instinctul mi-a zis ca se apropie momentul, ca trebuie sa iau startul, pentru ca la o asa caricatura de iarna, zgarcita si uscata, trebuie folosite ploile primaverii cat mai mult.
Ambitie, fantezie? Nostalgie dupa gustul rosilor mari, dulci, zemoase si calde de soare din care muscam in gradina bunicului...
Gradina e aceeasi, doar un pic mai mica, bunicul nu mai e, poate anul asta reusesc ceva cu rosiile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu