Aproape renuntasem la ideea de a avea pisica... Doi dulai pareau cumva de ajuns pentru curtea noastra. Iar cand a mea fiica imi canta (pentru a cata oara) slagarul cu "...Eu ce mangai azi?..." , plecam pur si simplu pe strazi cautand pisicute dornice de alint. Gaseam ce-i drept maidaneze ciufulite si chiar cu riscul de a ne zgaria, ceea ce nu s-a-ntamplat din fericire niciodata, sau cu cel de-a ne umple de purici, fiica-mea se consola o vreme.
Avusesem doua pisicute minunate, nu cu mult timp in urma, dar sfarsisera tragic, una in coltii unui motan, iar cealalta, o luna mai tarziu, in cei ai cainilor vecinei de peste drum. Si o vreme i-am ascuns fetitei adevarul spunandu-i ca s-au pierdut...
Intr-o buna zi insa, s-a pripasit in curtea noastra cea mai plangareata si mai perseverenta pisica pe care am vazut-o vreodata. Tragea niste arii de opera si nu se dadea batuta pana nu intra in casa, pe unde se putea, pe geamul deschis de la pod, printre picioarele neatentilor... Nu statea singura nicio clipa, cum dispaream din decor ne cauta jelind. Noi ne dadeam cu presupusul intrebandu-ne cat de alintata o fi fost la ea acasa si ce s-o fi intamplat de s-a pierdut! Ei,si daca ea a tinut mortis sa ramana la noi, a ramas. Copiii au botezat-o Sakura... Nu , nu era alba ca o floare de cires, ci un cenusiu tigrat cu ape cafenii.
Culmea e ca stia sa deschida si usile!!! Sarea ca un arc pe clanta si ramanea agatata acolo, leganadu-se, pana ce reusea! Am fi tinut-o noi in casa, dar asta ne transforma in usierii ei, pentru ca atunci cand avea nevoie afara, adica pe la patru dimineata, incepea cantatul...Deci, ori dormeam cu usa deschisa, ca de inchis nu invatase, ori faceam pe valetii doamnei, ori ea trebuia cazata outside! Ceea ce s-a si intamplat! Apoi au inceput s-o fugareasca motanii si intr-o buna zi am observat ca dumneaei s-a cam rotunjit.
Cu cat crestea burtica, cu atat escalada mai greu pervazul si clanta de la usa, ceea ce era bine. Dar burtica parea sa nu se mai opreasca din crescut, asa ca deja faceam pariuri cati bebelusi vor veni pe lume...Pe 22 septembrie 2008, intr-o noapte furtunoasa ca-n filme, a nascut.
Si asa a ajuns in casa, pentru o buna bucata de vreme impreuna cu cele patru mogaldete pufoase...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu