Cum incepem o gradina? Cu multe plicuri de seminte cumparate de la standurile colorate din supermarket, e imposibil sa le rezisti si o mare de visuri marete tesute intr-un puzzle de imagini din toate gradinile admirate vreodata.
In primul meu an am semanat o puzderie, afara, direct in gradina, apoi am uitat ce si pe unde am pus si m-am trezit cocolosind cu drag niste biete balarii dupa ce "plivisem" cu spor exact florile! De atunci pun intai in pahare de cultura, ghivece, adevarate sau improvizate, pahare de smantana sau iaurt, casolete de inghetata si neaparat le seman rar. Asta dupa ce am experimentat migala de a descalci mladitele fragile cu radacini imbarligate.
Plicurile de seminte se pot tine inainte de plantare cateva ore la frigider si pot fi umezite in lapte inainte de semanat, asta se pare ca le-ar fortifica. Pamantul de semanat poate fi din cel cumparat sau in amestec cu cel de gradina. Il puteti steriliza in prealabil, intr-un vas metalic la cuptor sau oparindu-l cu apa clocotita si dupa racire il distribuiti in recipientele pregatite cu ceva pietricele sau cioburi ceramice pe fund pentru drenaj. Asezati vasele cu rasaduri in locuri luminoase, ferite de curent, umezeala sau caldura excesiva si inarmati-va cu rabdare. Se uda dimineata si fara exces de zel, umezeala prea multa favorizeaza bolile si poate duce la putrezirea radacinilor.
Bucuria primelor varfuri de plantute rasarite e unica, nu stiu gradinar amator sa nu fi tresarit vazandu-si prima victorie! Cand ajung sa se inalte cat sa aiba 4-5 frunze adevarate si o tulpinita dreapta si viguroasa, se pot planta afara. Locul destinat este ales in functie de cerintele plantei si trebuie pregatit din timp, curatat, afanat, fertilizat si udat. La alegerea locului de plantare trebuie atentie mare la vecini, nu la ai nostri :), ci la ai plantelor si asta nu doar pentru estetica! Exista specii ce nu se suporta intre ele, in timp ce altele se impaca de minune favorizandu-si reciproc dezvoltarea.
Promit sa revin!
luni, 26 martie 2012
vineri, 2 martie 2012
Tura de bloguri si apoi... de curatenie!
Dimineata am dat o tura, topaind din blog in blog. M-am delectat cu cel al Marei, , imi place de mor!
Am admirat-o apoi pe aceasta doamna din America pentru planificarea si organizarea casei ei in continua transformare. Ba livingul , ba subsolul, ba camara, mereu renoveaza, ordoneaza, compartimenteaza si redecoreaza. Nu-si pierde inspiratia, nici determinarea , pozeaza si posteaza. Pe etape, frumos, face, arata, explica. Tot am sperat ca ceva din perseverenta si grija ei pentru detalii se vor lipi si de mine. N-am simtit vreo contaminare, inca, zic cu regret. Si apoi, cumva la polul opus o vad pe incantatoarea visatoare Irene, inchipuind in minte o "casa gigantica". Citesc postarea si zic, in afara de broaste si smochini, corespunde, apoi, ma rog, nu-i "gigantica" a mea, numa mi se pare asa de cate ori trebuie sa fac curatenie. Mare tot e, pot sa consacru o zi intreaga acestei activitati si tot nu termin, raman locuri rezolvate temporar "de ochii soacrei". Si nu c-as fi vreo habotnica cu asta, dimpotriva. Acele locuri se razbuna repejor, acolo precis se ascunde ceva ce ne va fi strict necesar fix a doua zi. In casa cu curte visata de Irene, ordinea nu-i un atu, asa ca ma relaxez pe gandul asta si plec resemnata la treaba :).
Ma incurajez ca intr-o zi o sa am atatea rafturi incat sa bag acolo tot ce-mi sta in cale si atunci va fi mai usor la curatenie. In acea zi insa imi vor trebui probabil si o gramada de etichete si o harta ca sa si gasesc ce caut!
Am admirat-o apoi pe aceasta doamna din America pentru planificarea si organizarea casei ei in continua transformare. Ba livingul , ba subsolul, ba camara, mereu renoveaza, ordoneaza, compartimenteaza si redecoreaza. Nu-si pierde inspiratia, nici determinarea , pozeaza si posteaza. Pe etape, frumos, face, arata, explica. Tot am sperat ca ceva din perseverenta si grija ei pentru detalii se vor lipi si de mine. N-am simtit vreo contaminare, inca, zic cu regret. Si apoi, cumva la polul opus o vad pe incantatoarea visatoare Irene, inchipuind in minte o "casa gigantica". Citesc postarea si zic, in afara de broaste si smochini, corespunde, apoi, ma rog, nu-i "gigantica" a mea, numa mi se pare asa de cate ori trebuie sa fac curatenie. Mare tot e, pot sa consacru o zi intreaga acestei activitati si tot nu termin, raman locuri rezolvate temporar "de ochii soacrei". Si nu c-as fi vreo habotnica cu asta, dimpotriva. Acele locuri se razbuna repejor, acolo precis se ascunde ceva ce ne va fi strict necesar fix a doua zi. In casa cu curte visata de Irene, ordinea nu-i un atu, asa ca ma relaxez pe gandul asta si plec resemnata la treaba :).
Ma incurajez ca intr-o zi o sa am atatea rafturi incat sa bag acolo tot ce-mi sta in cale si atunci va fi mai usor la curatenie. In acea zi insa imi vor trebui probabil si o gramada de etichete si o harta ca sa si gasesc ce caut!
joi, 1 martie 2012
Martisor... si tot cu febra!
De dimineata am fost sa iau rezultatele la analize, hemoleucograma si aslo la ambii copii. Dubios de bune dupa atatea raceli. Daca le-au "pus din burta", daca nu le-au lucrat pe bune?! Chipurile laborator serios, dar cum ratacisem trimiterea de la doctor si oricum le-am platit, poate ca... eee, paranoia de mama incerc sa ma linistesc!
Acasa cu Ini:
-Te mai doare gatul?
-Nuuuu... capul, rau!
-Iar ai arzi, hai sa punem termometrul!
Bombane, ca nu l-am pus bine, ca a alunecat.
-Pai tu de ce nu-l pui acolo cum trebuie, ca simti mai bine...
-Nu e treaba mea! Mi-e foaame, raaau, dar mi-e si greata rau!
A sunat-o insa pe colega de banca sa-i preia marisoarele si a avut grija si s-o sune dupa ore sa afle cate a primit si de la cine.
Cu fecioru' alt film:
-Ai dat, le-au placut?
-Daa, sigur, au si pus in piept alea cu inimioare mai ales!
-Si la doamne, ai dat?
-Daa, sigur, ti-am spus!
-La toate?
-Da, da, dar cred ca mi-ai dat in plus ca mai am ceva... parca!?
Nu mai zic nimic, le numarasem acasa de trei ori, n-avea niciunul in plus. Oare carei doamne "a uitat" sa-i dea, sau mai exact de la ce ora o fi chiulit?
Ma duc sa caut in ghiozdan sa vad daca i-a ramas doar unul, sau...
Acasa cu Ini:
-Te mai doare gatul?
-Nuuuu... capul, rau!
-Iar ai arzi, hai sa punem termometrul!
Bombane, ca nu l-am pus bine, ca a alunecat.
-Pai tu de ce nu-l pui acolo cum trebuie, ca simti mai bine...
-Nu e treaba mea! Mi-e foaame, raaau, dar mi-e si greata rau!
A sunat-o insa pe colega de banca sa-i preia marisoarele si a avut grija si s-o sune dupa ore sa afle cate a primit si de la cine.
Cu fecioru' alt film:
-Ai dat, le-au placut?
-Daa, sigur, au si pus in piept alea cu inimioare mai ales!
-Si la doamne, ai dat?
-Daa, sigur, ti-am spus!
-La toate?
-Da, da, dar cred ca mi-ai dat in plus ca mai am ceva... parca!?
Nu mai zic nimic, le numarasem acasa de trei ori, n-avea niciunul in plus. Oare carei doamne "a uitat" sa-i dea, sau mai exact de la ce ora o fi chiulit?
Ma duc sa caut in ghiozdan sa vad daca i-a ramas doar unul, sau...
miercuri, 29 februarie 2012
Ajun de martisor
"Mami, e al treilea an cand racesc de martisor" maraie Ini, pe buna dreptate suparata pe ghinionul de a face febra chiar cu o zi inainte de 1 martie. Acum doarme sub patura, toropita de nurofen si vaporub si eu fac o pauza la martisorit. Floricele, inimioare, multe, multe, ca numa la fecior in clasa sunt 28 de mandre domnisoare.
Daca ma uit pe geam, martisorul nu se intrevede nici un pic, e inghetat totul si ultima lespede de gheata proptita in burlan nici gand sa cada. E mare rau, iesita in afara cam 20 de centimetri si zici ca face parte din structura casei asa de teapana se tine!
Daca ma uit pe geam, martisorul nu se intrevede nici un pic, e inghetat totul si ultima lespede de gheata proptita in burlan nici gand sa cada. E mare rau, iesita in afara cam 20 de centimetri si zici ca face parte din structura casei asa de teapana se tine!
miercuri, 22 februarie 2012
duminică, 12 februarie 2012
Ninge iar...
Daca si copiii zic ca nu mai vor zapada, chiar ca-i prea multa! "Nu mai vreau la sanius, nu mai vreau cazemata, vreau sa fie VARA!" Asta-i fiica-mea. Si eu tot ca ea zic, hai nu direct vara, macar asa o primavara ca in decembrie cand chiar credeam ca scapam fara iarna grea... Dar ninge-ntruna si-ntre ninsori e ger de nu apuca sa se topeasca. Burlanele stau cocosate de gheata, casa are cusma groasa si-nghetata desi centrala vajaie-ntruna, turturii stau ca niste fildesi ascutiti pe la colturi. Mergem pas-pas pe langa casa, mai sa frecam zidurile cautand pe unde nu aluneca. Si tot aluneca. Sub puful nou pus e ghetus sticlos si tare si cu sare nu dam ca sa nu plangem la vara cand or trebui refacute trotuarele. Program de partie, de trei ori pe zi, program de reparat spinarea-numa noaptea... Si ninge-ntruna!
joi, 29 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









