Le-am gasit in caminul de apa, adica acolo unde e apometrul si unde nu intram decat arareori...
Nici n-a fost scoasa bine la lumina una din ele, pe un faras, ca fiica-mea a sarit s-o apuce si a dragalit-o de parca era pui de gaina pufos si nu o chestie neagra si rece, banuiesc doar, ca n-am indraznit s-o ating. Copila in schimb a reactionat spontan si interdictia mea a ramas nerostita. Cand a aparut si a doua, bucuria fetitei a atins apogeul. Le-a mangaiat, le-a admirat burtica si degetelele portocalii, le-am pozat din spate si cand sa le intoarcem cu burta in sus, au sarit! Le-am dat drumul intr-un colt umbrit, cu iarba inalta...
3 comentarii:
Sunt superbe.Ce culoare erau pe burtica? Eu am doua in lac si sunt portocalii.Imi plae ce frumos inoata cand vin la suprafata sa respire.
Da, Corina, tot portocalii, am scris si in postare.
Pe vremuri le mai gaseam in beci, acum vad ca le place in caminul de apa.
Sunt tare dragute, dar eu ma cam sperii cand sar. Fii-mea a fost de nota douazeci la intalnirea cu ele, ne-a uluit pe toti. Nu_i vorba ca unul din jocurile ei favorite e ... gradina de melci!!!
Sigur ca a reactionat asa, copiii nu au frica pana nu le baga parintii in cap prostii.
Ce fericire sa aiba parte de asa jucarii. Pacat ca nu le vedeti cand inoata, sunt de o gratie teribila, ies pe verticala unduindu-se ca un val ,apoi coboara pe fundul lacului in acelasi fel. Nu le zaresc decat rar, lacul meu e mare, dar de fiecare data ma bucur grozav.
Trimiteți un comentariu